Timpul meu vs Timpul lui Dumnezeu

ma gandeam zilele nu de mult trecute la "turta lui Ilie", la povestirea aceea in care vaduva saraca ii ofera ultima bucata de paine lui Ilie. Ea, vaduva, nu avea de unde sa stie ca urma sa petreaca o perioada de prosperitate, in care painea de pe masa(pentru conditia sa era o prosperitate sa se hraneasca in acea vreme de seceta si foamete) nu urma sa ii lipseasca, dar mai ales, perioada in care avea sa-L experimenteze din plin pe Dumnezeu. Mai zilele trecute, parca inca ma aud cum lamentam, intr-o seara, de ce Dumnezeu ii indeparteaza pe oamenii de care am cea mai mare nevoie, in timp ce Dumnezeu inca mai astepta de la mine turta lui Ilie. Intr-o vreme de "foamete" ca aceasta, in care traim intr-o continua sete dupa timp, Dumnezeu insusi, vine si spune:"Da-mi Mie prima turta!" insa raspunsul pare a fi mereu acelasi (sub forma de"ok Doamne, dar... [loc pentru o gramada de lamentatii fara sens de la adam si eva incoace]") .

imi amintesc cu haz acea povestioara in care un om il intreaba pe Dumnezeu daca la El un milion de dolari e ca un penny si o secunda ca o mie de ani. Raspunsul fiind pozitiv, acesta ii cere lui Dumnezeu un penny, insa Dumnezeu, il roaga sa astepte o secunda! Nu vreau sa scot in evidenta ecat aceasta relativitate a timpului, dar totodata si aceasta realitate a sa. Timpul este un dar de la Dumnezeu, scriptura spune: "rascumparati vremea, caci zilele sunt rele", dar ca o complectare, in alt loc spune"o zi in casa Domnului face cat o mie de zile in alta parte".

Mai vindeca timpul rani? ... hm! buna intrebare... dar iata una si mai buna: a vindecat vreodata timpul ranile? raspuns final si corect: NU! timpul nu vindeca rani. e adevarat, pentru a se vindeca o rana, uneori e nevoie de timp, insa sa nu incurcam lucrurile. Timpul isi are vremea si locul lui, insa atunci cand Dumnezeu spune un cuvant, timpul se opreste in loc, la un cuvant al Sau timpul o ia la goana sau incetineste. La un cuvant al sau o rana se vindeca. La un cuvant al Sau o inima deschisa tresalta. La un cuvant al Sau, omul iese din neamul tipului si trece in neamul vesniciei. Timpul este al lui Dumnezeu. el, timpul, este suveran peste orice om muritor pentru a masura si cantari (si ar fi bine sa fim gasiti cu greutate inaintea Domnului pentruca atunci cand s-a spus in dreptul lui Belsatar: numarat, numarat, cantarit, s-a spus si impartit, si cuvintele Domnului s-au implinit intocmai; si Belsatar a pierdut

in acea seara totul, inclusiv propria sa viatza - aviz amatorilor - neascultarea de Dumnezeu costa viatza - vezi Sodoma si Gomora, si alte cazuri asemanatoare). Atunci cand in urma neascultarii de Dumnezeu raman rani, fie ca este vorba de neascultarea parintilor sau de neascultare personala, singura speranta de vindecare este intoarcerea cu inima catre Dumnezeu si intrarea in ascultare. Asa am facut si eu, si nu de curand am primit vindecarea sentimentelor care au suferit in urma neascultarii, putand fi in sfarsit libera. Am invatat sa ma ascund in Dumnbezeu, dar mai presus de tot, am invatat sa am incredere in Dumnezeul lui Israel, atunci cand El, Domnul, ma ia de mana si imi spune: "Ai incredere in Mine, copilul meu, Eu acum merg cu tine! "

De acum eu sunt in mana Sa si cele mai mari furtuni ale vietii mele sunt incununate cu curcubee multicolore, norii prind o noua viata, florile zambesc catre soare iar vantul adie parca in acelasi ton al cuvintelor de dragoste pe care Salvatorul meu mi le spoteste: "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi". Si apucand mana Sa puternica, ma avant in timp si spatiu inainte prin credinta, lasand in urma norii de praf aruncati de tropotele greoaie ale cailor grabiti sa ajunga la destinatii; oprindu-ma un moment sa privesc, sa admir, sa ma bucur, sa traiesc!

e la mintea maimutei ca nu suntem evoluati!

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,

Că omul ar descinde din buna noastră rasă
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla.. Scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vre-un cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de... aşa zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.

Chiar dac-aş fi silită de vre-un laborator,
N-aş deveni port-bata şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întamplă război religios

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism

E-adevărat că omul a coborât la noi
Dar nu, fiţi rezonabili
N-A COBORÂT DIN NOI!

Cand pierzi ce ai mai drag pe lumea asta

Imi amintesc acum cum cu ceva vreme in urma, vorbeam cu cineva si cum nu rare ori se intampla, cuvantul profetic a iesit din gura care se deschide pentr Domnul: " daca nu te predai Domnului, vei pierde ce ai mai scump pe lume". Timpul a trecut si cuvantul parea sa ramana undeva uitat de timp si vreme, insa ceea ce nu stiam eu, era ca urma sa il vad viu si lucrator si urma sa ma confrunt cu el peste vremi. Acum ma uit in urma, si cand stau inaintea Domnului in lucrarea de mijlocire, uneori plang cu lacrimi amare pentru ce mi se descopera. Am invatat ca WWJD(what would Jesus Do - in traducere libera ce ar face Isus in locul tau) nu e doar o sigla inscrisa pe bratari, ci e o atitudine. De atunci am invatat ca daca stau alatudi de Domnul meu, El imi face de cunoscut starea de fapt a lucrurilor, am invatat sa am incredere in Dumnezeu si sa ma abandonez in bratul sau. Astazi, stau si ma uit in urma... cuvantul profetic nu e inca implinit in totalitate, intrucat Dumnezeu are modalitatile sale, insa inima omului, care este deznadajduit de rea si inselatoare, daca nu se va intoarce cu fata spre Dumnezeu, va fi zdrobita pana la refuz, iar durerea va continua sa izvorasca din ea, insa numai Dumnezeu poate schimba aceasta durere in bucurie si implinire. Acest cuvant profetic este valabil si astazi, si pentru mine, si pentru tine si pentru persoana care l-a primit. Asadar, invatati din greselile mele: am vazut de cateva ori moartea cu ochii, am descoperit adancimile Satanei si am gustat din falsa implinire a vietii: am avut si faima si putere; insa acum, le socotesc pe toate gunoiaie in comparate cu harul nespus de mare si cu jertfa Domnului Isus.

Acum vreau sa va spun o experienta faina prin care am trecut... Sunt de felul meu o persoana sociabila, care simte nevoia de relationare. Ieri, dupa o zi plina, in tabara fiind, eram putin trista, asa cum nu rareori ma gasesc a fi, nu dintr-un motiv intemeiat, ci doar din sensibilitatea ramasa in urma cicatricilor care uneori mai sangereaza. Am incercat sa vorbesc cu aceleasi persoane ca si pana acum, insa fiind o ora foarte tarzie... se parea ca nu erau niciuniii din prietenii mei pe mess. Am inceput in inima mea sa lamentez. Intr-un final am gasit un om cu care sa vorbesc- de mentionat ca doream doar sa vorbesc... orice,inafara de problema mea!-. Stiu ca am inceput spunand doar atat:"de ce Dumnezeu imi ia oamenii de care am cea mai mare nevoie atunci cand mi-as dori ca ei sa fie langa mine?" Raspunsul lui a fost: uite-te la Iov! ... intr-adevar... m-am gandit o clipa la Iov si am inteles cum inima acestuia il slujea nu pentru bogatii. Atunci am inteles din nou procesul de zdrobire... Eram intr-adevar lucrata de Mana mare si puternica a Dumnezeului caruia ii slujesc. Nu am inteles atunci, insa mai tarziu, am reusit sa vad cum Dumnezeu ma invata sa ma incred mai mult in El si mai putin in oameni. Va las cu un verset care curge din inima mea "mai bine sa cauti adapost in Domnul decat sa te increzi in om" Psalmul 118:8

Hey, cole, daca tot sunt Kinder cu surprize, uite ceva pentru tine:P

A fi tanar e frumos,

Cred ca e si sanatos,

N-ai artrita, n-ai dureri

si probleme... nicaieri!

A fi liber e frumos

Insa e periculos

Libertate a poate fi

Pericol pentru copii

A fi tanar pocait,

Liber si neprihanit

Sa fi prunc de Imparat

Sa traiesti mereu curat

Ti-e lucrul cel mai dorit,

E de Dumnezeu iubit

E de altii pretuit,

Insa e si rasplatit!

Cu Domnu Isus inainte cole,

"Hai lupta, frate lupta..." ... cu dedicatie! :)

(:hey, sry pt ritm-dinala cu tinghi ringhi;)), dar cred ca e mai imp sa asc cuv decat ritmu... hope u`ve got the point!:)

---> blogu lu cole<---

Imitatio Cristi (Urmand pe Christos)

Domnul Isus are multi ucenici care doresc Imparatia Lui cereasca dar putini vor sa poarte crucea LUI.El are multi care doresc mangaierile LUI dar putini vor sa sufere pentru numele LUI.Multi vor sa se ospateze cu El la masa dar putini vor sa posteasca impreuna cu EL.Toti doresc sa aiba parte de bucuria LU Idar putini doresc sa sufere pentru numele LUI.Multi Il urmeaza pana la frangerea painii dar putini vor sa bea paharul suferintelor LUI Multi ii lauda minunile LUI dar putini Il urmeaza pana la ocara crucii LUI.Multi IL iubesc cata vreme nu li se intampla nici o impotrivire. Il maresc si-L binecuvinteaza cata vreme primesc binecuvantariile LUI;cand insa EL se ascunde si-i lasa putin singuri indata sau cartesc sau isi pierd nadejdea.Cei ce iubesc pe Domnul Isus pentru EL insusi si nu pentru folosul ce-l au de la EL Il binecuvinteaza in ziua necazului si stramtorarilor ca si in ceasul celor mai mari mangaieri.Si toti cati se gandesc mereu numai la castigul si folosul lor nu dovedesc oare ca se iubesc mai mult pe ei insisi decat pe EL?Unde gasesti omul care vrea sa-i slujeasca LUi DUmnezeu fara plata ci numai din dragoste pentru EL?
Rar se mai gaseste un om atat de duhovnicesc incat sa fie dezbracat de tot ce e pamantesc.Unde sa gasesti pe cel cu adevarat sarac cu duhul si eliberat de orice legatura pamanteasca? Trebuie sa-l cauti departe pana la marginile pamantului ca pe o piatra pretioasa.Daca si-ar da omul toata averea nimic nu este.Daca ar avea toata stiinta tot departe este.Daca ar avea virtute mare,evlavie fierbinte inca mult ii lipseste ii lipseste lucrul cel mai trebuincios. Care?Acesta: dupa ce a parasit totul sa se lepede de sine insusi si sa se dezbrace de tot de iubirea de sine iar dupa ce a facut tot ce a stiut ca e dator sa faca,sa socoteasca totusi ca n-a facut nimic.
Nici o fapta din cate faci sa n-o socotesti mare daca vrei ca ea sa fie socotita mare,ci in toata curatia sa marturisesti ca esti un rob netrebnic,dupa cuvantul adevarulu care zice:Dupa ce veti face tot ce vi s-a poruncit sa ziceti:''Suntem niste robi netrebnici'. Atunci vei fi cu adevarat sarac cu duhul.Cu toate acestea nimeni nu este mai bogat mai puternic mai slobod decat cel ce stie sa paraseasca toate sa se lepede de sine insusi si sa se aseze in cel mai din urma loc.Amin

Panglica albastra

O profesoara din New York s-a hotarat sa-i onoreze pe toti absolventii liceului, spunandu-le insemnatatea pe care a avut-o fiecare dintre ei.
Ea l-a chemat pe fiecare elev in fata clasei, pe rand. Intai, i-a spus fiecaruia ce insemnatate a avut pentru ea si pentru clasa.
Apoi i-a dat fiecaruia o panglica albastra, imprimata cu litere aurii, pe care scria “Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!”
Dupa aceea, profesoara a decis sa realizeze un proiect al clasei, sa vada ce impact ar avea recunoasterea asupra unei comunitati.
I-a dat fiecarui student inca trei panglici si i-a instruit sa mearga si sa continue aceasta ceremonie. Apoi trebuie ca ei sa urmareasca rezultatele, pentru a vedea cine a cinstit pe cine si sa comunice clasei peste o saptamana rezultatele.
Unul dintre baietii din clasa s-a dus la un director junior dintr-o companie din apropiere si l-a “premiat” pentru ca l-a ajutat cu planificarea carierei. I-a dat o panglica si i-a pus-o pe camasa.
Apoi i-a mai dat doua panglici si i-a spus: “Facem un proiect de clasa pe tema recunoasterii meritelor si ne-ar placea sa mergeti sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati o panglica albastra.”
Mai tarzu in acea zi, directorul junior s-a dus la seful lui, care avea reputatia de a fi un tip morocanos. I-a spus ca il admira cu-adevarat pentru ca e un geniu creativ.
Seful a parut foarte surprins. Directorul junior l-a intrebat daca ar accepta in dar panglica albastra si daca ii permite sa i-o puna in piept.
Seful lui a zis: “Ei bine, sigur.” Directorul junior a luat o panglica albastra si a pus-o chiar pe sacoul sefului sau, deasupra inimii.
Apoi a intrebat, oferindu-i ultima panglica, “Vreti sa luati aceasta panglica si sa o dati altcuiva in semn de apreciere?”
“Adolescentul care mi-a dat-o are un proiect la scoala si vrem sa ducem mai departe aceasta ceremonie a panglicilor albastre, sa vedem cum afecteaza ea oamenii.”
In acea seara, seful a venit acasa si s-a asezat impreuna cu fiul sau de 14 ani. A spus: “Cel mai incredibil lucru mi s-a intamplat astazi.”
“Eram in biroul meu si unul dintre angajatii mei a intrat si mi-a zis ca ma admira si mi-a dat o panglica albastra pentru ca sunt un geniu creativ.”
“Imagineaza-ti! El crede ca sunt un geniu creativ! Apoi mi-a pus in piept o panglica albastra pe care scrie “Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!”
“Mi-a dat o alta panglica si mi-a cerut sa gasesc pe altcineva pe care il apreciez. In timp ce ma intorceam acasa, am inceput sa ma gandesc pe cine as putea aprecia si oferi aceasta panglica si m-am gandit la tine. Vreau sa te apreciez pe tine.”
“Zilele mele sunt confuze si cand vin acasa nu prea iti dau atentie. Tip la tine pentru ca nu iei note suficient de bune la scoala si pentru dormitorul tau dezordonat.”
“Cumva, in seara asta, am vrut doar sa ma asez aici si, ei bie, doar sa te fac sa stii ca tu chiar contezi pentru mine.”
“Alaturi de mama ta, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Esti un pusti minunat si te iubesc!”
Emotionat, baiatul a izbucnit in hohote de plans si nu se mai putea opri. Intregul corp ii tremura.
S-a uitat la tatal sau si i-a zis printre lacrimi: “Tata, asta-seara, mai devreme, stateam in camera mea si am scris o scrisoare pentru tine si mama, explicandu-va de ce a trebuit sa imi iau viata si va rugam sa ma iertati.”
“Aveam de gand sa ma sinucid in noaptea asta, dupa ce voi veti fi adormit. Chiar am crezut ca nu iti pasa deloc, de nimic.”
“Scrisoarea e sus. Nu cred ca voi mai avea nevoie de ea.”
Tatal sau a urcat in camera baiatului si a gasit o scrisoare sincera plina de suferinta si durere.
Seful s-a intors la lucru un om schimbat. Nu mai era un morocanos si s-a asigurat ca toti angajatii lui afla ca intr-adevar conteaza (fac diferenta). Directorul junior a ajutat multi alti oameni in planificarea carierei, unul fiind fiul sefului sau si nu a uitat sa le spuna ca fac diferenta in viata lui.In plus, tanarul si colegii sai de clasa au invatat o lectie valoroasa:
“Cine esti CHIAR conteaza (face diferenta).”
Te rog sa nu uiti ca te consider o persoana importanta pentru mine, altfel nu ai fi primit acest mesaj in primul rand.
Cine esti chiar conteaza (face diferenta) si am vrut sa stii asta.
Iti predau panglica albastra.
Sa ai o zi minunata si sa sti i ca cineva s-a gandit la tine astazi!
Nu uita: “Cine esti conteaza (face diferenta)!”

Concurs desene animate

Fiecare dintre noi a avut copilaria lui, si cu placere ne amintim de serile petrecute afara sau de jocurile si strigatele de bucurie din parcuri sau de la portile caselor, in special in acea perioada magica a vietii numita vacanta. Odata cu trecerea timpului, ne-am miscat si noi impreuna cu lumea si jocurile de la porti s-au transformat treptat in servere si retele. Acum jocurile copilariei au mai ramas doar o povestire frumoasa de la partyuri in pijamale si din taberele de vara. Copii nostrii isi petrec timpul urmarind seriale Tv si jucand jocuri in retea. Inca de mic copil am iubit desenele si acum continui sa le urmaresc cu aceeasi lucire in ochi. Imi amintesc acum cu claritate desenele pe care le urmaream cu atata pasiune in fiecare dupamiaza, aveam in jur de sase ani, probleme deloc si chef de joaca putin peste limita normala, insa ora "desenelor" era una din prioritatile principale. Adoram Tom si Jerry si intotdeauna ora 20:00 marca o noua portie de ras impreuna cu haiosul motan Tom si simpaticul soricel Jerry, care in fiecare seara veneau cu un nou si proaspat chef de joc si de voie buna, lucru care ma provoca, ma intriga, ma emotiona si ma facea sa rad in gura mare. Pe parcursul unei jumatati de ora de desene, alaturi de cei doi eroi ai mei experimentam atata adrenalina incat asteptam cu sufletul la gura un nou episod al iubitilor mei protagonisti. Nu de putine ori ii imitam impreuna cu prietena mea, dezastrul fiind o consecinta inevitabila.

Va invit alaturi de eroii mei preferati, alaturi de Tom si Jerry, dar se de multi altii intr-un loc al copilariei secolului XXI, pentru a ne mai simti inca odata copii.